Mai ales când nu te simți în stare să stai nici două secunde în picioare, dar parinții tăi te obligă să mergi la școală.
Dar mi-a convenit faptul că am rămas fără voce câteva zile. Profesorii nu m-au putut asculta. (:
Mai ales când nu te simți în stare să stai nici două secunde în picioare, dar parinții tăi te obligă să mergi la școală.
Dar mi-a convenit faptul că am rămas fără voce câteva zile. Profesorii nu m-au putut asculta. (:
De ceva vreme, m-am tot gândit: Sunt oare metalhead? Nu sunt? Cum mă văd ceilalți?
Concluzia mea: Nu aparțin niciuneia dintre categoriile cool din acest moment: emo, cocalar sau, mai nou, metalhead. Nu mă consider adeptă a vreunui stil, ci încerc sa am propriul stil. Nu încerc să mă dau drept ceva.
Ce m-a făcut să mă gândesc la toate astea?
Un dobitoc... mai mulți dobitoci. Metalheazi desigur. Înainte mă considerau metalhead, și deodată m-au pus în categoria emo. De ce? Simplu: ascult Bullet for my Valentine. So...what's the point? Fiecare ascultă ce vrea, și se dă drept ce vrea el. Problema e alta: Eu nu m-am dat nimic. Și totuși sunt trecută în categorii din care nu fac parte.
Nu m-am considerat metalhead, nu mă consider.
Cei care m-au considerat metalhead+emo sunt...metalheazi cooli, că doar altfel nu se putea. Au o listă de nu-știu-câte pagini în word, cu trupe ”preferate” ( pe care, desigur, nu le ascultă, sunt scrise doar de formă). Încearcă să-și arate intelectul (care nu-l au), și tot timpul au argumente de căcat împotriva ta. Cei la care m-am referit în special, bagă minciuni despre mine și le dau altora impresia că sunt cine știe ce proastă ( dar, când mă cunosc, toți cred exact opusul a ceea ce li s-a zis).
Mersi și pa.
Cum nu am mai scris de ceva vreme, m-am hotărât să dau târcoale pe aici, şi să scriu despre ceva ce a rămas în minta mea : tabăra. Şi nu orice fel de tabără, ci tabăra internaţională, ce se află la 15 km de Bacău, "Valea Budului". Am fost şi anul trecut, şi în acest an, şi probabil că voi mai merge şi anul viitor, asta dacă am cu cine. Anul acesta a fost deosebit, deoarece l-am petrecut cu o parte dintre colegii mei. Ideea este că această tabără a fost prima cu clasa, în 7 ani de zile (cea din clasa a5a nu se pune, că am fost 2 sau 3, pe când aici am fost 13 din 18 ). Poate nu e tabără cu lux, de fapt este una modestă, dar acceptabilă. Însă activităţile din timpul zilei ne făceau să uităm că nu stăm la hotel de 7 stele. Înainte de a pleca în tabără, colegii mei nu păreau foarte entuziasmaţi, având în vedere că urma să mergem în mijlocul pădurii. Se pare că s-au obişnuit cu ideea, iar în cele din urmă, nu mai voiau să plece. Ca să nu mai spun că s-a lăsat cu lacrimi. Au fost seri pierdute jucând cărţi, încercând să ne ascudem pe cât posibil de profesori. În tot acest timp, am cunoscut 3 persoane minunate ( în cazul meu doar una, celelalte 2 le ştiam de anul trecut) . Am format o gaşcă, şi am stat nedespărţiţi până la întoarcere. Dragoste, certuri, râsete, lacrimi...toate aceste ne-au făcut să ne apropiem şi mai mult. Gaşca de care vă povestesc este formată din 8 oameni.
Acum toţi 8 suntem ca o familie. Sau cel puţin aşa cred eu.
Reporterul nostru a reușit să-i ia un interviu
Reporterul: Este vorba de Dumitru Cercel, un bărbat de 47 de ani care și-a asasinat în mod bestial întreaga familie. Vino dracului încoace... stai acia...
Sadicul: Arghlfakfnas...
R: Ho!
S: Arghlfakfnas...
R: Potolește-te, că iar te bat! Dumitru Cercel, da?
S: Argh...
R: Pe 11 ianuarie ți-ai asasinat întreaga familie.
S: ... așa. Și?
R: Cum ”Așa, și?” ?! Cum ai putut să faci una ca asta?
S: Îndemânare, calm, precizie.
R: Povestește! Cum ai făcut?
S: Am intrat în casă, i-am omorât pe toți. Pe urmă am ieșit din casă, iar am intrat în casă, i-am omorât pe toți. Și tot așa din casă în casă pân' la mine acasă.
R: Deci ai omorât mai multe familii.
S: Păi fără antrenament nu puteam să fac asta.
R: Zi! La tine acasă ce ai făcut?
S: Nevastă-mea mi-a zis că sunt beat. Și am trimis-o în sufragerie, în dormitor și în bucătărie.
R: Păi în trei locuri deodată? Cum?
S: Cu drujba!
R: Și vecinii, n-au auzit drujba?!
S: Nu, că n-am pornit-o. O tăiam încet, hârța-hârța, hârța-hârța... Unde dădeam de os luam barda și HAAA!
R: Mai departe, mai departe...
S: Mai departe nu puteam, că dădeam în geam.
R: Mai departe, ce s-a-ntâmplat? Copii n-au auzit?
S: Copii au zis și m-am dus la ăla micu' în cameră, am deschis ușa și mi-a zis ”Tati, e curent!”. La ăștia mici trebuie să le explici. I-am luat degetele , i le-am băgat în priză și i-am zis ”Uite, tati, acum e curent!”.
R: Și în momentul acela a apărut soacră-ta.
S: Ce tupeu pe ea, hîhî...
R: Cu soacră-ta ce-ai avut?
S: S-a mirat și de-aia.
R: Și dacă s-a mirat, ce?
S: A, păi n-o știi pe soacră-mea, când se miră face o meclă imposibilă , așa ÎÎÎÎÎÎ.
R: Păi și...trebuia s-o omori pentru atâta lucru?
S: Eram în legitimă apărare.
R: Ce legitimă apărare, domnule, că e o femeie de 80 de ani și 1.40 m...
S: 1.60 m...
R: 1.40, că am măsurat-o.
S: 1.60 m, că nu i-ați găsit capul HÎHÎHÎHÎ!
R: Și pe soră-ta, s-o-njunghi de 35 de ori...
S: De 34. Aia dintre picioare nu-i a mea...
R: Cu soră-ta ce-ai avut?
S: A fost un accident banal.
R: Ce accident?!
S: S-au ciocnit două mașini pe stradă, și am înjunghiat-o să nu mai sughit...
R: Și deci, trebuia să mutilezi cadavrele în halul ăla?
S: Ce, se duceau la fotograf?
R: Și...capul din frigider al cui e?
S: Al porcului...
R: A, credeam că altă victimă...
S: Nu, al porcului de frati-miu.
R: Ce, mă?
S: Că mi-a luat cămașa. Și atunci i-am luat ceva la schimb, i-am luat capul hîhîhîhî.
R: Și cu corpul ce-ai făcut?
S: L-am băgat în pat lângă nevastă-sa AHAHAHAHAHA!
R: Și femeia aia nu s-a speriat?
S: Nu, c-am omorât-o înainte HAHAHA!
R: De ce ai omorât-o?
S: Să nu se sperie! AHAHAHAHAHAH!
R: Mă, cum puteți, domnule, să aplaudați așa ceva. Ce, sunteți sadici? Ce-aveți. Mă, asta ori e dement, ori e rău din cale-afară...
S: Sunt rău, sunt rău, pe toți i-aș omorî, dar aș începe cu tine.
R: Hîhîhî, norocul meu că ești legat...
S: Ghinionul tău, că decât la picioare!